Prin locurile dragi revin
Când dorul prinde să mă poarte.
Pe drumul lung din vechiul parc,
Cu grijă, calc pe frunze moarte.
Pe-aici veneam odată Noi,
Cuprinşi de-un ne-nţeles fior,
Spre Templul Marii Împliniri,
S-aducem jertfe lui Amor,
Iar zeul, lacom, ne privea
Cu ochii-i mari, întrebători,
Părând a spune că ar vrea
Mai multe jertfe-sărutări...
Azi, Templul nostru nu mai e,
În locu-i parcă văd ruine
Şi totu-n jur e doar pustiu...
O, clipe dragi, clipe divine,
De ce ne-aţi luat cu voi Iubirea?
În care zare nesfârşită,
În care colţ din Rai, ne-aşteaptă
Şi plânge-acum, nefericită?
vezi mai multe poezii de: Oancea Aurel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumos! Felicitari!
andreionthepoetry
joi, 10 septembrie 2015
Mulțumesc, Adina. Se aprobă.
Oancea Aurel (autor)
marți, 08 septembrie 2015
"Şi totul în jur e pustiu.."...Daca imi permiti , ti-as propune o mica modificare care nu schimba deloc sensul insa mentine curgerea lina a versurilor...si anume...
" Şi totu-n jur e doar pustiu "
Scrii bine, frumos, pui traire in vers , mergi pe mesaj in poezie ...poti incepe sa apelezi si la figuri de stil , metafore , hiperbole ...pentru o si mai frumoasa abordare a stilului poetic. Sunt convinsa ca poti :)
Cu drag !
Adina Speranta
marți, 08 septembrie 2015