Nu ți-am spus, „Nu te duce-acolo; în mirajul pustiirii
Eu sunt prietenul tău, fântâna vieții?” Chiar dacă, supărat,
ai plecat o sută de mii de ani de lângă mine, în cele din urmă,
te vei întoarce la mine, Eu sunt drumul și capătul drumului.
Nu ți-am spus, „Nu te mulțumi cu formele lumești, Eu
sunt făcătorul tabernacolului fericirii tale?”
Nu ți-am spus, „Eu sunt marea, tu ești peștișorul,
nu te arunca pe uscat, Eu sunt marea ta de cristal?”
Nu ți-am spus, „Nu intra ca pasările-n laț; vino, pentru că
Eu sunt puterea zborului, a aripilor și-a picioarelor tale?”
Nu ți-am spus, „Ei te vor pândi și-ți vor îngheța
inima; Eu sunt focul, ardoarea și căldura jindului tău?”
Nu ți-am spus, „Ei vor planta-n tine însușiri urâte,
ca tu să uiți că Eu sunt sursa desăvârșirii tale?”
Nu ți-am spus, „Nu mă pune la încercare,
toate vor fi în ordine?” Eu sunt Creatorul. N-am limite.
Inima ta este felinarul, ea cunoaște drumul către casă,
ea știe că Eu sunt Domnul tău.
Rumi, 1207–1273
Trad.Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Rumi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.