Să nu mă plângi de-oi rătăci,
Aievea, drumul către casă,
Căci codrul cel cu frunză deasă
În braţe verzi mă va primi.
Să nu mă plângi când m-or alege
Cei şapte îngeri, şi-or să vină,
Ca îmbrăcându-mă-n lumină
Să mă petreacă, după lege.
Să nu mă plângi când mă voi duce
Ca să-ţi culeg buchet de stele,
De voi mai zăbovi cu ele,
Cât să-mi vegheze somnul dulce.
Să nu mă plângi când ceru’-albastru
Se va deschide pentru mine
Şi pe un nor mă va reţine,
Să mă preschimbe într-un astru.
Să nu mă plângi de-i vede chipu-mi
Zâmbindu-ţi numai dintr-o ramă.
Plecăm cu toţi şi nu-i o dramă.
Ne-om revedea când va fi timpul…
Poezie publicată în antologia "Simbioze lirice" a editurii Anamarol, în volumul 13
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Îţi mulţumesc pentru vizită Aurel.
Mihai_Manolescu (autor)
marți, 07 iulie 2015
Multumesc.
Cu stima.
ALapis
marți, 07 iulie 2015
Andrei, îţi mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase.
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 06 iulie 2015
Este pe gustul meu aceasta poezie! Este minunata, atat prin mesaj, cat si prin tehnica! Nu pot sa comentez mai mult, nu mai incap cuvinte...
andreionthepoetry
luni, 06 iulie 2015
Mulţumesc Mirela.
M-am gândit că poate vi s-a făcut dor de genul de poezie pe care l-am publicat la început pe acest site, chiar dacă poezia de faţă aduce în plus şi o undă de tristeţe.
Mihai_Manolescu (autor)
duminică, 05 iulie 2015
Foarte frumoasă. Foarte tristă. Adevărată. ..
mirimirela
duminică, 05 iulie 2015