Să nu mă uiți, eu voi pleca pe mările pustii,
pământul e bolnav de-o molimă perfidă
și mă întorc în plin război de pandemii
să-ngrop iubirea care-a fost umanoidă
Să nu mă uiți, eu am să plec spre un ținut barbar,
unde nici sufletul nu îsi mai are locul
și-am să mănânc foarte puțin, și- am să mă- mbrac sumar
și-mi vei citi-ntr-o epopee nenorocul
Înveșmântează-te și tu în rochii lungi de vânt
și hai să vezi printre ținuturi ancestrale
cum să trăiești singurătatea lumii pe pământ
și cum să mori printre cetăți medievale
Să nu mă uiți, eu plec de azi pe un tărâm străin
și am să mor sărac, și-am să trăiesc din milă,
unde barbarii știu că a iubi este sublim
și-n lume a iubi, e-o boală inutilă
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin