Un prinţ trântit de calu-i cu putere
căzu, şi gâtul şi-l suci-n cădere.
Şi, ţeapăn, capu-i sta ca o săgeată.
Şi cap şi trup se răsuceau deodată.
Priveau toţi vracii plini de buimăceală.
Un grec doar îl scăpă de răsuceală.
Strădania îi fu pe loc uitată,
şi nu se-alese cu nicio răsplată.
După un timp veni la curte iar,
dar prinţul nici nu îl privi măcar.
Lăsându-şi capu-n jos cu sfiiciune,
l-am auzit atunci pe grec cum spune:
''De nu i-aş fi întors la loc, ieri, gâtul bine,
azi, faţa nu şi-ar mai fi întors-o de la mine !''
Plecă, zicându-i slugii:''Cere voie
ăst bob să-l arzi pe-o creangă de aloe !"
Sluga-i dete prinţului salamalecul,
şi-apoi făcu întocmai ce-i spusese grecul.
Și prinţul strănută, luând aminte,
gâtu-i se suci ca mai nainte.
Iertare prinţul vru acum să-şi ceară,
dar în zadar pe grec îl căutară.
vezi mai multe poezii de: Saadi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.