Ziduri în grădini din Rai am construit,
Am îngrădit inima:
Animal sălbatic şi frumos.
Frumos ca un soare gol,
Ca o junglă arzând,
Ca un mut ţipând.
Închide-o în cuşcă,
Şi arunc-o-n ape-nvolburate.
Vâneaz-o! Prinde-o!
N-o lăsa să mai iubească!
Miros de inimă frântă
Vine din însângeratul asfinţit.
Simt în piep o şoaptă scurtă,
Dar lupii-n pădure au amuţit!
Şoapta piere,
Ei tac...
Prinde inima şi du-o la circ,
Animal vesel doar în colorit,
Să nu-i vezi nicio rană
Sau dorul de casă.
Animal sălbatic, inima,
Cu ochii de argint,
Ce om, ce călător,
Prizonier a rămas când ai privit?
Ştiai că te-a ucis?
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.