Mă nasc naufragiat în lumina ta,
seară de ape limpezi.
De senine foi
arde aerul consolat.
Dezrădăcinat dintre cei vii,
inimă provizorie,
sunt limită vană.
Înfricoșătorul tău dar
de cuvinte, Doamne,
îl urmez cu sârguință.
Trezește-mă dintre morți:
fiecare și-a luat pământul
și femeia.
Tu ai privit înlăuntrul meu
în întunericul viscerelor:
nimeni nu are deznădejdea mea
în inima lui.
Sunt un om singur,
un singur infern.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Salvatore Quasimodo
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.