E-atât de... mare Săptămâna Mare,
Atât de grea pe-a timpului balanță
Și-atât de plină-n propria-i vibranță
Că nu-și găsește loc în calendare..
În ea s-a strâns istoria, strivită
De fenomene-n cavalcade stranii,
Și doar lumina caldă din cazanii
Redă privirii forma-i împlinită.
O săptămână cuprinzând în sine
Istoria scrâșnită prin suplicii,
Pe care niciun fel de artificii
N-o pot redecora în ”bun” sau ”bine”.
E săptămâna picurând cu sânge
Pe zilele trecând cu pumni și palme,
Pe ore de batjocuri și sudalme,
Pe clipe tragice când cerul plânge.
În fața valului imens de ură
Stă El, Hristosul, trist scrutând Calvarul,
Și către ceruri ridicând paharul
Îi soarbe cea din urmă picătură.
Cumplită săptămână a durerii,
Mai dai fiori prin timp, sfidând distanțe,
Și-ai fi ucis pe veci orice speranțe
De n-ar fi fost...și zorii Învierii!
Simion Felix Marțian
vezi mai multe poezii de: Felix
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Apreciez mesajul și, mai ales modul cum l-ai formulat.
m.lavinia
miercuri, 27 aprilie 2016
Am trecut pe aici şi am citit această minunată poezie scrisă cu talent şi migală
e.laura
marți, 26 aprilie 2016
versuri frumoase scrise cu mare măiestrie.
iuli.a
marți, 26 aprilie 2016
Mi-a plăcut în mod special acestă poezie
Felicit autorul
ene alin
marți, 26 aprilie 2016
Foarte frumos! Te citesc întodeauna cu plăcere.
marinela
marți, 26 aprilie 2016