Scena vieții
Pășesc timid spre scena mare
Călcănd nesigur pe neant
Că-s amețit de ritmu-ncare
Se mișcă viața galopant
Sunt debutantul din aceasta piesă
Nu-s un actor desăvărșit
Sunt generalul fără tresă
Dar care lupta nesfărșit
Eu am venit pe lumea asta
Călăuzit de-un soare și de-o stea
Să construiesc și asta basta
O viață așa pe vrerea mea
Vreau să aduc in lume-acuma
Speranțe care se-mplinesc
Sa biruesc zămbind furtuna
Iubire doar să construiesc
S-arunc in temnițe tot răul
Să smulg din oameni ironia
Să-adun toți crinii albi din hăul
Unde traiește perfidia
Si să ridic imaculatul
Sa-mi fie un blazon in viață
Să mi-i se-nchine și-mpăratul
Topindu-și inima de gheață
Să îmi respecte puritatea
De-actor începător dar care
Își joacă-un rol cu demnitatea
Unui actor de scenă mare !
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Așa e viața...o mare scenă
Pe care Domnul, cu o dronă,
O survolează cu blândețe
Dând tuturor in gând binețe.
El piesele le urmărește,
Cu bunătatea ne-nsoțeste
Cât ne jucăm piesa pe scenă
Și la iubire ne indeamnă!
Actori sau figuranți de-o viață,
Tragici, in haine de paiață,
Interpretăm pe scena mare
Și ne retragem fiecare
După cortina prăfuită
Fiind uitați c-am fost odată!
Doar Domnul ne mai ține minte,
Sufletul nostru, acum cuminte,
Așteaptă criticul să spună
Piesa jucată de-a fost bună!
Ina M.
luni, 09 iulie 2018