Lămuriri
Seamus Heaney, 1939-2013, Premiul Nobel pentru literatură – 1995, Irlanda
Când toţi ceilalţi ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei – noi curăţam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oţel de pe electrozii de sudură.
Un fragil confort se insinua-între noi, lucruri împărtăşite
Sclipeau în căldarea cu apă limpede şi rece.
Alţi cartofi cădeau. Clipocirile plăcute, senina simplitate
A muncii celuilalt ne menţineau prezenţi în realitate.
Apoi, în vreme ce lângă patul ei preotul
Cădelniţa şi psalmodia rugi pentru muribund,
Iar noi suspinam ca apele curgând pe prund,
Îmi amintesc capul ei înclinat spre capul meu,
Respiraţia ei în mine şi cuţitele noastre fluide-n pâine –
Apropiat nespus de ea-s în viaţa care-mi mai rămâne.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Seamus Heaney
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.