Răsuflu greu, ca la sfârşit
De drum de braţe peste valuri
Când simţi dureri în coş de piept
(înţepeniţi de-aiurea, plauri…)
Şi teamă mi-e, ca de pedeapsă,
În aşteptarea palmei grele
Cu plesnet sec şi surd de vânt
Înţepenindu-se-ntre vele.
Şi-apoi răzbate nerăbdarea
A paşilor bătuţi pe loc
Ca prova-ntinsă spre-nainte
A vasului legat la doc.
Aceste semne mi le ştiu
Le recunosc, să nu fi vrut,
Cum din nisip şi ape, pietre,
Se-anunţă iar un început.
vezi mai multe poezii de: Dunare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.