Cosița verde-apleacă-n
Tinerii sâni fetești,
Ah, fiică de mesteacăn
Ce singurică ești?
Ce îți șoptește vântul,
Nisipul lângă val
Vrei pieptăn cu argintul
Din Luna de cristal?
Descoperă-mi ce taină
E-n gândul mlădios
Căci te iubesc și-n toamnă
Privesc doar dureros.
Mi-a spus fata gingașă:
„Prieten neștiut
În lacrimi ciobănașul
Azi noapte s-a zbătut.
Luna-mi prinsese-n plete
Poveștile de stea
Genunchii mei cu sete
El mi-i îmbrățișa.
Înfrânt de-așa dorință
Mi-a spus oftând în zori:
„Adio, porumbiță,
Până la noi cocori!”
Traducere V. Bragagiu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Dragă soră Dana! Mi-aș îmfla gușa de mândrie: Iată, oamenii îmi prețuiesc munca! Numai că nu-s omul cela să arăt atât de nătărău. Traducerea poeților iubiți nu e muncă pentru mine, ci e-o fericire. Nu spun că nu asud(sufletește și la tâmple), dar când iubești ești parcă-n zbor: e greu, dar zbori! Traducerea e mai grea decât a compune... uneori. Căci ești ținut ca în cătușe de șablonul poeziei, cuvântul poetului. Și nu pot să-mi permit ca să-l repovestesc pe un poet iubit și stimat(cum e moda acum), ci vreau și trebuie să mă unesc cu dânsul, să ne bată inima-n unison... și ești fericit. Mă bucur pentru bucuria Dumneavoastră! Eu nu-s taducător, ci doar iubesc Poezia!
bragagiu
sâmbătă, 04 noiembrie 2017