Ceaţă,vânt,zăpadă şi tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c'o molcumă durere
Îşi aduce-aminte de trecut.
Spulberat omătul se despică.
Pe-aşa lună,eu pe-ascuns ieşit,
Îndesându-mi cuşma de pisică,
Casa părintească-am părăsit.
Iarăş sunt în locurile mele,
M'au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau măhnit,ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul lui cămin.
Cuşma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deşir,
De bunicii mei mi-aduc aminte
Şi de'zapezitul cimitir.
Toţi vom fi acolo...poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toţi atât de mult.
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd...
Veche casă c'un dulău în poartă,
Par'că ştiu că n'am s'o mai revăd.
din volumul Geroge Lesnea - Poeme de Serghei Esenin(Editura "Cartea Moldovei"Ath.D.Gheorghiu- 1943)
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superb poem,
si eu va multumesc.
ALapis
joi, 25 iunie 2015
am mai citit poemul, dar il recitesc cu aceeaşi placere
multumesc
mihai
joi, 25 iunie 2015
Toţi vom fi acolo...poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult...
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toţi atât de mult....
frumoase versuri..multumesc de postare!
(cred numai ca s-a strecurat o greseala la editare:-ultima strofa vers 3.."poarta"..sa nu te superi...)
danab
joi, 25 iunie 2015