Ignori cum vremea smulge din ani-ți puși deoparte,
Cum vin sezoane și trec perfect decolorate,
Cu zbârcituri expresive, neliniști brăzdate…
Eu încă port un anotimp din cele recenzate,
Cu mine, de toanele vremii ținându-l departe.
Îmi simt întregul plutind într-un ceresc ocean,
Și cum eterul se rupe-n uleiuri de balsam,
Peste o lume ce-și caută-mpăcarea…
Îmi amintesc de-un anotimp cu care dansam,
Murmurând în surdină cum își pierdea culoarea.
Împraștie vântul, de iarbă cosită, miresme,
Pădurea și pârâul se îngână în freamăt,
Iar eu strâng petale de maci cu mâini tremurânde…
Mă-mbăt cu-esența vremii ce le face în treacăt,
O nouă garderobă sezoanelor muribunde.
Gelu Radulescu,Ottawa.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.