Sfârşit de an, Decembrie, firesc.
Da-n mine-i ceva straniu - şi grotesc.
De dorul unui gând eu mă topesc
de iarna asta fără de zăpadă,
de neaua care mi-a crescut prin păr,
de anii care au trecut ca vântul,
de nepăsarea clipei adevăr.
Sfârşit de an, Decembrie, lichid.
Din când în când mai plouă,
nimic nu-i nou, doar aşteptarea-i nouă
Şi chiar un vechi tablou decolorat de ani
ar vrea şi el ca să ciocnească
şi să ureze femeilor frumoase:
La mulţi ani!...
Sfârşit de an, Decembrie, - cât vrei -
trosneşte focu-n sobă, şi-n inimi.
Dansez cu umbra ta,
privesc albumul,
coboară cerul să-ţi admire ochii
şi stau aici
căci tare mult aş vrea să te apropii...
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.