În care univers te-ai rătăcit,
Pe care colț de lume te-ai ascuns ?
Aș vrea în rune să ne fi iubit
Nu ziduri să-nălțăm, de nepătruns
Nu pleoapa nopții să ne fi închis
Și timpului să îi fim prizonieri...
Mai bine aș fi fost un sfinx proscris !
Ți-aş fi trimis noian de întrebări
Ce-ar fi clădit altar de amintiri,
Mi-ai fi compus o simfonie-n gând
Pe-aripi mi-ai fi pictat albi trandafiri
Și-ai fi sfărâmat enigma, surâzând.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc Mitică, și mie îmi plac mult versurile tale.
Nici nu știi câtă bucurie îmi faci, Gabriela !
Mulțumesc mult Danuta !
Andrei, deși eu nu sunt foarte mulțumită de această poezie, îți mulțumesc pentru că mereu ai cuvinte frumoase, care îmi dau putere și curaj !
Cu drag, de voi toți,
mirimirela (autor)
vineri, 19 februarie 2016
Foarte frumoasa asa cum astept mereu dela tine vesrurile . Cu drag
stomff
joi, 18 februarie 2016
frumoasa..mirimirela..
cu drag,
danab
joi, 18 februarie 2016
Mi-a placut felul tau de traire interioara,
te citesc mereu cu drag
gabriela
joi, 18 februarie 2016
Sunt foarte multe elemente care se leagă extrem de bine in acesta poezie frumoasa ! Îmi plac versurile care încep cu o întrebare așa cum este cazul in poezia de față !
Frumoase versurile. Felicitări, Dragă Mirela !
M Horlaci
joi, 18 februarie 2016