Marşul regilor adormiţi spintecă-n curând valea
Se-apropie prima şi ultima zi când marea
O să le fure ce-n suflet le-a fost dat şi scris
Şi-n stele şi-n lună, ascuns şi interzis.
Şi-atunci soare aprig o să se-nfăţişeze
Şi-n lume pruncii o să se-nfricoşeze,
Căci mamelor, pe veci, le va seca puterea
Şi laptele lor nu va mai fi dulce ca mierea.
Cu greu, pâmântul îşi va lega glasul de ape
Şi nu va şti pe cine şi de ce să mai îngroape,
C-o să-l blesteme şi-o să-l scuipe toată suflarea
Şi-o să-l cuprindă-n timp scurt neruşinarea.
Nimeni nu va şti de ce pădurea verde va rămâne
Sau de ce va vrea timpul, răbdarea ca să-i curme.
Dar negreşit, războiul regilor va lovi şi va trece
Scăldând la miezul nopţii o lună-n sânge rece.
vezi mai multe poezii de: Arabela B
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.