Şi dacă...?
În urma toamnei, foşnet lung,
mirosuri grele de tanin,
cărări de frunze arămii,
un drum nostalgic şi blajin,
singurătate, goliciune,
cu brumă ce-n cădere-ngheaţă
şi razele de soare reci,
oprindu-se în ceaţă.
Pe verdele brumat al toamnei,
o frunză-n absolut căzută,
suflarea unui val de vânt
face mişcarea nevăzută,
cu lung suspin ce lăcrămează
în urma toamnei care pleacă,
dar mă întreb, de n-ar pleca,
de n-ar pleca şi dacă...?
vezi mai multe poezii de: sorina