Braţele dimineţii zgârie geamul
poartă stigmatul îmbrăţişărilor grăbite
cuvinte
ca nişte obiecte inutile
fac piruete printre aburi de cafea
arome perfide
decopertează rutina
ecoul de ieri
la confluenţa dintre două lumii
păzim echilibru cerere şi ofertă
stabilim tacit
până unde merge singurătatea
ascultăm rugina cum pulsează
înainte de-a reîncepe alergarea
să acoperim fisurile
amestecul de obişnuinţă şi iubire
a ceea ce crezi că sunt
a ceea ce cred că eşti
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Off! Câți dintre noi nu ne regăsim în versurile tale??? Puțini...
Ai scris un mare adevăr!
Ina M.
luni, 06 martie 2017
Tare frumoase imagini simbolice ai creat! Mi-a placut lectura.
stomff
sâmbătă, 25 februarie 2017
multumesc , Sanda si Comi pentru lectura si comentarii
Agafia (autor)
vineri, 24 februarie 2017
Minunat poem scris din izvorul sufletului!
Sanda
joi, 23 februarie 2017
Mi a plăcut mult ! Te felicit cu drag .
Comi
joi, 23 februarie 2017