soarele curgea pe zidurile caselor
o lumea întreagă îşi făcea siesta
respiraţia întretăiată a vântului sfâşiat de anemie
se înşuruba în mine fără vlagă
la o masă
sub un umbrar strâmb
doi bătrâni rămăseseră prinşi în şah etern
semănau cu două statui înălbite de timp
doar cefele bronzate răbufneau
din gulerele răsfrânte ale cămăşilor
strada era îngustă
şerpuia către niciunde pe sub ghivece cu muşcate
după fiecare colţ mă pălmuiau priviri curioase
ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari
dizarmonice
nu ştiu dacă am ajuns undeva
în ziua aceea stoarsă de gânduri
dar soarele curgea pe zidul fiecărei case
apoi se târa pe urmele mele
ca o femeie părăsită
Cristian Lisandru - volumul "Poeme de la capătul lumii" (2015)
vezi mai multe poezii de: cristianlisandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru vizită şi lectură. Gânduri bune pentru voi!
cristianlisandru (autor)
sâmbătă, 02 ianuarie 2016
da, am trecut să te citesc, îmi place
gianina
vineri, 01 ianuarie 2016
Ai o viziune literera aparte. Frumos si interesant mesajul!
deea
vineri, 01 ianuarie 2016
Semn de lectura deosebita!
yanna
vineri, 01 ianuarie 2016
Gândurile mele bune @kiko
cristianlisandru (autor)
vineri, 01 ianuarie 2016
A fost o adevarat placere sa citesc poemul acesta. Cu pretuire
kiko
joi, 31 decembrie 2015