Nici cuvinte de ediții,
Nici banalele voroave
Nu se leagă-n propoziții
Să înceapă măcar snoave.
Vorbulițele mărunte
Cât și frazele mărețe
Nu se cer să le ascult eu
Cu propuneri îndrăznețe.
Căci încet, de după creste,
Luna... Luna se începe -
Cea mai importantă veste
Slobozeniei din stepe.
Mările și le revarsă
Să mă-nvăluie în rază
Sfiiciunea de mireasă
Nunta cum îmbrățișează.
Molcomirea-i peste fire
Curge ca o melodie
Țiuie că-n auzire
Pacea ei de gingășie.
Chiar de se doresc vibrații
Să se scuture-n lumine
Nu le dau porniri în spații
Înstrunându-le în sine.
De ce - nu știu, cum soborul
Nu-nțelege baioneta
Și tac sală, dirijorul
Când și-a înălțat bagheta.
Doar aștept să se înceapă
Muzica fără hotare
Peste bulbucit de apă
Și prin lina fremătare.
Totuși n-am prins când pornise
Adierea ei în noapte
Doar simții - porniră vise
Ca și bălăioare șoapte.
Nu grăbesc, nici nu răsună
Cu-avântările lor calde
Numai pleacă-n mări de Lună
Aripioarele să-și scalde.
Victor Bragagiu
vezi mai multe poezii de: bragagiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos, Maria!
bragagiu (autor)
sâmbătă, 14 mai 2016
Am trecut din nou cu placere pe la tine pe pagina.
maria
joi, 12 mai 2016