Vezi varianta desktop a site-ului

• Acasă
• Clasici
• Contemporani
• Străini
• Translations
• Membri
• Proverbe
• Povestiri
• Proză
• Ştiaţi că
• Calendar
• Citate
• Log In
• Radio Poema
• Contact

Şoapta din cuvinte - danab
Poezie adăugată de: danab

Eram copil şi mă duceam în parc, un loc drag, mie,
S-ascult al vântului suspin.. s-ascult din veşnicie
Cum cerul răsuna-n cântări, copaci de veselie
Băteau din palme... căci erau cuprinşi de bucurie...
Şi florile-şi plecau ades, petalele gingaşe
Şi păsările peste drum, tot cântau drăgălaşe...

E toamna iar.. şi un covor de frunze-i toată strada
Eu calc pe ele.. mă-nfior.. mă strigă-n casă, tata:
"-copile.. iar te-ai dus în parc.. ca să vorbeşti cu cerul?"
Eu caut printre stele mii să pot găsi misterul
Misterul stelelor pe cer.. şi cerul.. cum e oare?
de unde vine-aceasta blândă, dulce rază de soare?
De ce-am venit pe-acest pământ.. de ce mai sunt în viaţă...
Îmi dă răspuns şoapta de vânt: "- o, cum? Nu ştii, dulceaţă?"
Deschid urechea.. mă-nfior.. ce glas duios... şi-ndată
Ascult!.. dar ce folos.. iarăşi, mă strigă al meu tată:
"-hai mai copile.. tu azi vii? Eu ţi-am promis plimbarea,
Un magazin cu jucării te-aşteaptă.. înserarea
Ne va prinde pe drum.. dar, hai grăbeşte-te, odată!"
Eu las totul.. totul acum.. m-aşteaptă al meu tată..

Cu ochii după stele iar, privesc şi întrebarea
Răsare-n gând... dar şoapta Lui.. din nou străbate zarea...
Se-aşeză la urechea mea.. şi mă-ntreabă: "- copile,
Ce-ai vrut cu întrebarea ta ca să mă-ntrebi pe mine?"

"-am vrut să ştiu de ce-am venit aici pe-acest pământ..
Şi cum e cerul străveziu ? Şi alte ceruri, sunt?
Mai sunt copii.. şi case.. chiar? Mai sunt boli şi dureri..?"
Iar şoapta îmi răspunde iar: "-o, nu... sunt mângâieri,
E-un soare sfânt strălucitor.. copii care dansează,
Iar florile de dragul lor pe toţi îi parfumează...
Sunt îngeri mii.. maiestuoşi.. iar străzile-aurite..
Sunt locuri pentru toţi cei sfinţi de Domnul, pregătite...
Dar mai presus de frumuseţi.. de-orice sfântă culoare
E Domnul Cerului, Măreţ.. în haine lucitoare!
Şi nu sunt lacrimi.. nici dureri.. la toţi li s-a dat Harul
Să aibe-acolo mângâieri... căci vindecarea-I Darul,
Primit din Mâna Lui cu drag când a trecut Calvarul..
Când răstignit a fost atunci.. pentru întreaga lume...
Nu vrei... copile drag,.. de-acum să porţi a Lui sfânt Nume?

N-ai vrea copile ca să fii acolo-n veşnicie
Şi bucurie ai avea nu ca de-o jucărie...
Căci jucării şi bucurii ce sunt pe-acest pământ
Cândva.. cu toate vor pieri.. vino la Domnul Sfânt!"

Şi mă lăsă îngândurat apoi şoapta Lui dulce
Şi parcă m-a durut atunci când mi-a vorbit de-o cruce...
"-o, ce să fac? Aş vrea.. aş vrea să fiu cu EL îndată...
Dar mă-nfior şi mă întreb: ce-ar spune al meu tată?"

Eram copil când vocea Ta am auzit Părinte..
De-atunci nimenea ca şi ea.. nu mi-a vorbit.. cuvinte
Ce au rămas în suflet vii... mai vino şoaptă, azi
Şi răscoleşte-mi amintiri... mangaie-al meu, obraz!

Iar tata.. ce-mi va zice-acum.. nu mai ascult deloc
Că-n inimă arde de-atunci al dragostei sfânt, foc
Şi vreau să te primesc cu drag şi de-acum înainte,
Să-mi fi Prietenul meu Bun.. şi şoapta din cuvinte!

06.10.2015

vezi mai multe poezii de: danab