Clipesc uimite albele amiezi
Când timpul bate-n geamul dinspre soare
Cu berze pregătite de plecare,
Și-și picură carminul prin livezi.
La sânul verii parcă-i mai răcoare
Când zarea se umbrește cu cirezi,
Și-amurgul pune stele și diezi
În tril albastru de privighetoare.
Dar drumul către coacere, gustar,
Este un timp al împlinirii-n sine,
Nu filă fâlfâind în calendar.
Și, cu uimirea năvălind în mine,
Îmi pun dorința vie pe altar:
Mă împlinește-n timpul Tău, Divine!
Vulcan, 24 august 2015
vezi mai multe poezii de: Felix
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sonetul poetului Simion Felix Marțian!!! Mai mult n-am ce spune.
bragagiu
marți, 25 august 2015
M-ai impresionat cu aceast sonet...
mateut
marți, 25 august 2015
Aceasta poezie e extraordinara! Felicitari
rebeca
marți, 25 august 2015
Citesc poezie de mare calitate in dreptul tau, draga Felix! Ma bucur enorm ca ai ales sa scrii aici!
andreionthepoetry
luni, 24 august 2015
Comentez aici pentru cele 2 poezii aduse site-ului: ambele sunt foarte bine scrise, chiar a fost o adevarata placere sa le citesc. O seara minunata.
dorin
luni, 24 august 2015