SONETUL TOAMNELOR TÂRZII
Sonetul toamnelor târzii
Cu parcuri pline de rugină
Şi frunze duse, fără vină,
De vânt pe-aleile pustii,
L-am scris cu buzele lipite
De chipul tău ce-l port la piept.
E frig şi încă te aştept
Să vii din zări nebănuite.
Atâtea clipe irosite,
Atâtea calpe bucurii,
Numai destine contopite
Ce-mi fac din orice noapte zi,
Un vis ce veşnic îmi promite
Iubirea când vei reveni.
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte interesante imagini al toamnei sufletului construite cu sperante de iubire.
Cu stima.
ALapis
sâmbătă, 31 octombrie 2015
Superb sonet ! Cred că orice gen de poezie ar trebui să abordezi, o vei face de fiecare dată cu aceiași măiestrie.
Foarte mult mi a plăcut !
Cu drag,
mirimirela
marți, 27 octombrie 2015
foarte frumos sonet..asa cum ne-ai obisnuit..
cu drag si pretuire,
danab
marți, 27 octombrie 2015
Foarte adanc si foarte frumos.
MarianP
marți, 27 octombrie 2015
Frumos sonet !
Felicitări !
Cu drag !
M Horlaci
marți, 27 octombrie 2015
O poezie tare sensibilă.
Anastasia
marți, 27 octombrie 2015
Tare frumos! Poezia e la ea acasa pe foaia ta!
andreionthepoetry
marți, 27 octombrie 2015
Felicitări , Andrei , pentru poeziile tale pline de pasiune!
iuliana_achim
marți, 27 octombrie 2015
Frumoasa imagine descrii tu aici
vladimir.
marți, 27 octombrie 2015
Imaculat mesaj! Un aromat poem! Te voi citi!
casandra
marți, 27 octombrie 2015