Râde nufărul gândirii
Și iar zburdă prin grădină
Cum zburdă după înghețuri
Hoardele de brebenei,
Dar și versul cântă-n mine
Și prin râuri de lumină
Bate-n cufărul visării
Cu glas sfânt de clopoței.
Că sorb sângele din floare
Mă bucur peste măsură
Cum se bucură-n amiază
Trestia visând pe lac,
Dar ce focuri zac în tine
De-mi provoacă-n vers arsură
Și mă-ndeamnă-n bucurie
Din rime să-ți fac iatac?
Bucuros mă simt în toate
Și prin delta fericirii
Navighez plin de speranță
Prin tăcerea unui zvon,
Eu te văd o floare rară
Și din cupa ne-mplinirii
M-ar durea să-mi dai din frunze
Dioxidul de carbon!
Dar din focul din cuvinte
Pun în strai de sărbătoare
Polenul ce cheamă-n suflet
Fluturașii din genuni,
Spune-mi suflețele, oare,
Cin’ te saltă către soare
Cum un clopot către ceruri
Saltă omu-n rugăciuni?
25.09.2019
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc și mă bucur să vă regăsesc aici. Vă îmbrățișez cu drag.
ROLEA NICOLAE (autor)
duminică, 29 septembrie 2019
Bine ai revenit, Rolea :)
Adina Speranta
sâmbătă, 28 septembrie 2019
aripa care-mblânzește abisul
pentru tine iubite organizează picnic la marginea ochilor
și-n iatacul florii dalbe croșetează-un lotus rar
duhul ce-ți înmoaie glezna franjuri vulturii din coastă
totu-i zbor și rugăciune
verde încolțit din verde și umflat de ploi stelare
neîncăput de moarte ca o pată de sânge pe buza îngerului
limba ta de lumină arde umbra umbrelor
înainte de-a înfășura cuvintele în togă și a le pune tiară
Gerra Orivera
sâmbătă, 28 septembrie 2019