Sunt încă un străin în viața ta,
(dar cu statut de privilegiat!).
”- Că poți să-mi ții în mână liniștea?!”,
E-un lucru mare ... de invidiat.
Mi-e sete să-ți șoptesc cuvinte calde,
(în nopțile cu Lună temporară).
Să-ți spun cuvinte (uneori savante),
Cum ți le-am spus odată, într-o seară.
Aș vrea să te iubesc cu nepăsare,
Să te alint în interesul meu.
Iar lumea chiar să creadă că mă doare,
Acest cadou dorit de Dumnezeu.
Să mă scufund în inima-ți rănită,
(în așteptarea unui ”Da” ... ce-i mut).
Și cu privirea ce mi-e oblojită,
Să-ți împrumut nuanța din sărut
Tu-mi ești condiția de-acum firească,
(motorul viu al existenței mele).
Un Univers din care să lipsească,
Tristețile și toate cele rele.
O nebuloasă-n viața mea apari,
(eu aș da timpul astăzi înapoi),
Să înțeleg de ce tu mai dispari,
Ca să revii în sinea mea apoi.
De crezi că-s un străin în viața ta!
(un lucru foarte greu de-anticipat).
”- Când tu îmi ții în mână liniștea!”,
Să știi că sunt un ... privilegiat!
Brăila, octombrie 2017
vezi mai multe poezii de: spykal
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.