Oh, stea ce îmi ești tu, Amorul,
Te ridică iar pe meleagul neumblării
Si așterne-ți raza ta cea dulce,
Dorul.
Munte al înțelepciunii, privesc pe geam
Stăpânii nopții înstelate
Stând cu brațele-n spre cer uitate.
Ia-ne și pe noi în spate.
Că e șes ori ca e boltă
Noaptea te pătrunde;
În abis de amintiri profunde
Lasă-ți lacătul deoparte și acceptă
Dorul.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.