Te văd trist, îngrijorat,
Suflet ce m-ai protejat.
Cu ochii goi, întemnițați
În noaptea viselor strivite,
În lungul șir al inimilor obosite-
Strălucești întunecat.
Te înfrupți din vraja unor stele
Pierdute-n neguri de păcat.
Ai vrea lumini, ai vrea mistere
Ce în trecut te-au colorat;
În miezul nopților neargintate
Rămân sumbrele palate.
Pătrunde-n Valea Timpului
În meandrele gândului,
Stea a răsăritului.
Ascult-al meu poem infim
Ce cu harfa te doboară,
Și lumina-ți desfășoară.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.