Un om trudea pe un drum în flăcări,
Niciodată nu se odihnește.
Odată a văzut un măgar gras și prost
Rânjindu-i dintr-un loc verde.
Bărbatul a strigat de furie:
„Ah! Nu mă batjocori, prostule!
Te știu --
Toată ziua îndesându-ți burta,
Îngropându-ți inima
În iarbă și vlăstari fragezi:
Nu-ți va fi de ajuns.”
Dar măgarul doar îi zâmbea din locul verde.
vezi mai multe poezii de: Stephen Crane
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.