străinule,
de greul ce te-apasă,
greu a spune, să nu-ți fie,
de-afară că-i, ori și de-acasă,
cătușa lui să n-o porți ție
Să plângi de poți, numai să poți,
De plânsori un cheag e-n toți,
Să-nveți să plângi, să ți-l împaci,
Greul ce viteaz îmbraci.
strainule,
o dezonoare nu-i, ca să renunți,
rușine nici, să vrei ca să refuzi,
inima dintâi, e-a ta ca s-o încânți,
de grijile-i de azi, ia să te amuzi
Să te iubești, să ții la tine,
S-o faci singur, de la sine,
Drept să stai, să minunezi,
Căci fericirea-ți datorezi!
Să pierzi care se pot pierde,
Și din goana ta te-oprește!
Un vis ce vede, dar nu crede,
Să nu-ți placă, de clipește!
străinule,
de dorul ce te-apasă,
dor de țară, dor de casă,
greu a spune, să nu-ți fie,
spune-i-l oricui îl știe
Să bei o doza de curaj,
La dans, ca viața ta s-o bați,
Și să nu o-ntrebi când gați,
De-i reală, ori miraj.
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.