nu de nurii tăi perisabili
de gândul tău alergând prin lumină
mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
nici de îmbrăţişarea ta androgină
de liniştea în care îmi scăldai fricile
mi-e dor
nu de roşul miros viu
aprins în toate nopţile respirate cu tine
mi-e dor
de glasul tău răpit de îngeri geloşi
nu pe tine te caut femeie
iubirea o strig
vezi mai multe poezii de: paparuz