Sub cataracte zmeul se trezește
și lunecă-n amonte - ce bizar!
Se întrevăd cum unduiri de pește
clipesc bolnav scântei de chihlimbar.
Zăpoare lungi se-ncalecă sub stâncă
- fragmentele ghețarului învins;
Pe mal se-aud cupole mari de brâncă,
cum smulg pământul reavăn, și un linx
privește-atent la cetina bogată,
ce împletește vântul printre pini;
Din nalt văzduh înaripați dau roată
spre munți înzăpeziți și acvilini.
Un clipocit trezește urșii care
au hibernat în peșteră un veac;
O boltă argintie norii,-n zare,
ridică peste-ntinsuri care tac.
Renasc coleoptere amorțite,
în scoarțele-ravene de stejar;
Peste-arboroase ziduri și prin site
un ochi flămând, de zmeu, aruncă jar.
vezi mai multe poezii de: gabriel cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Salve, Narcis Purice! Divers, dar nu globalist. :)
gabriel cristea (autor)
vineri, 07 mai 2021
Mulțumesc, doamnă Lucia Eniu, pentru apreciere și comentariu!
gabriel cristea (autor)
vineri, 07 mai 2021
Servus!
Divers, purice
:
)
narcispurice
marți, 04 mai 2021
Imagini fără seamăn, picturale, muzicale.
Lucia Eniu
marți, 04 mai 2021
!
:) , nu-i tot comentariul pentru acest poem;
narcispurice
luni, 03 mai 2021