Mi-ai fisurat sufletul
Și l-ai destabilizat
Intenționat sau în glumă…
Are capilare sângerânde
El, sufletul…
Încearcă să își ia pantofii de lac
Să parcurgă drumul nostru
Cu șireturile desfăcute
Se împiedică și cade…
Unde ești?
Să îl ridici și să crezi în noi
Unde ești?
Să-i oblojești plăgile străvezii…
Unde ești?
Să îl gâdili în talpă…
vezi mai multe poezii de: Silvia Filip
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.