Nopți furate de vise dezlipite de pleoape
Ochii tind să adape lacrimi fără sfârșit,
Lângă-o poartă-nvechită înecată de ape
E o cruce flămândă și un dor nerostit.
Timpu-și lasă amprenta peste trupul de gheață
Și miroase-a lumină-n întunericul nud.
O bătrână trăiește fără vrere de viață,
Tremurând sub veșminte că are sufletul ud!
Totuși lângă fereastră e un pom ce zâmbește
Încărcat cu cadouri pogorâte din cer...
Ea privind către ele la necaz se gândește
Că-i e albă privirea și speranțele pier.
Ninge de-o săptămână...strada-i ca o movilă,
Frigul rău se mai simte de atâtea răbdări.
Ea suflându-și în palme a-nghitit o pastilă,
Adormind sub aroma negrelor supărări.
Doar prin vis mai trăiește, glorioasa-i poveste
Tinerețea e-n suflet, fie timpul trecut
Și preferă s-adoarmă că așa nu mai este,
Vremea rece și neagră cum era la-nceput.
Totuși viața ne-nvață să luptăm pentru viață
Azi e frig, mâine-i soare...nu e totul pierdut...
Suntem unici pe lume, încărcați cu dulceață,
Amintirea rămâne pentru cel nou-născut!
vezi mai multe poezii de: Ionutz21
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.