Câmpurile păşesc îndepărtându-se întru alb, Făpturi sau stele Mă privesc triste, le dezamăgesc. Trenul lasă in urma lui o linie de suflare. O, încetule Cal de culoarea ruginei, Copitele tale, clopote dureroase – Toata dimineata asta Dimineaţa s-a înnegrit cu încetul, O floare a renunţat. Oasele mele au cuprins o tăcere, îndepărtatele Câmpuri îmi topesc inima. Mă ameninţă Că au să mă lase să trec spre un cer Fără stele, fără tată, o apă întunecată.
vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.