Tablou de iarnă
Nopţile prelungi de iarnă s-au adăpostit în ape
valurile patinează pe sub luciul de metal,
urmele zāpezii par târâitul unui şal,
care de pe umeri goi, din strânsori ar vrea să scape.
Pomii dorm cu vara-n gând,
fără să deosebească
dacă păsări au venit printre crengile subţiri,
sau dacă trecu-ntr-un zbor, mărginit de plăsmuiri,
vântul şugubăţ din fire, doar ca să ne amăgească.
Gheaţa de la mal de ape tremură lovind pământul,
amintirea celor care au trecut pe-aici, se pierde,
din zăpadă se arată firul ierbii, încă verde,
iarna amintindu-ne cât de alb îi e veşmântul.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.