Tabloul tăcerii
Când vara devine o toamnă târzie
iar ziua se pierde în noapte,
culoarea pe frunze e doar fantezie
şi struguri-ciorchini sunt lacrimi necoapte.
Când vântul strecoară doar şoapte prin măr,
arome plutind peste buze,
pe-alei cad castane, se scutur pe păr
din toamna târzie, reci frunze.
Ce palide-mi par culorile toamnei,
când soarele cade pe culmile serii!
în paşii mărunţi, doar zâmbetul doamnei
rămâne discret, în tabloul tăcerii.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.