Eu te iubesc, iar tu ascunzi iubirea
Prin frunze din trecut ce au căzut,
Eu nu mă mulțumesc azi cu "tăcerea"
La tot ce spui, nu pot fi mut...
Din tot ce-a fost, cu ce-ai rămas
Te întreb azi cu umilă disperare,
De ce nu faci încă un pas
Să fim doar noi, când soarele răsare...
Natură de ai fi te-aș înțelege
Capriciile ei poate au rost,
Orgoliul vine azi dar mâine trece
Iar tu-mi vorbești de ce a fost...
Din fructul dragostei putem mânca
Și sigur n-o să fie rău,
Doar tu să vrei iubita mea
Să-mi dai un măr, din mărul tău...
Te-am întrebat de timpul care-a fost
Și mi-ai răspuns subtil că ești a mea,
Într-un târziu ce nu mai are rost
Căci eu, nu mai iubesc tăcerea ta...
vezi mai multe poezii de: dan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.