Poezia n-a murit, se trezeşte doar după un secol de beţie cruntă
Ted Sheridan
“Nu mă consider un poet, pentru că nu-mi place cuvântul.
Mă consider mai degrabă un trapezist” – Bob Dylan
Se pare că suntem mereu în dezacord;
tu vezi întuneric acolo unde eu văd doar lumină,
văd viaţă acolo unde tu susţii că nu-i nimic în afară de moarte.
Rigor mortis-ul vorbelor tale, înţepenesc poezia.
Eu încerc să simt libertatea-n mişcarea ei
deliberată şi banală, rugându-mă să fiu diferit,
real şi cât mai asemănător vieţii – aşa cum vorbesc oamenii,
nu nişte clasici împopoţonaţi în zorzoanele lor.
Indivizi ca Poe, cărora nu le era teamă de întuneric,
scriau proză care se citea de parcă-ar fi fost poezie.
Iar dacă citeşti trăgând o duşcă de-a lui C. Bukowski,
(cei doi erau în stare să scrie şi să bea la fel de bine)
orice artificiu poetic încremeneşte
sub
masă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Ted Sheridan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.