Nu pot chema salvarea
și mă prefac în scrum,
căci sufletul, ce-mi arde,
tot așteaptă să suni.
Săgeți de gânduri te-mboldesc
să suni acum,
însă nu ține,
și-i vina mea, cred,
c-am lipsit
la cursul de telepatie.
Deodat', speranța-mi bate-n ușă,
răspund ca prin transă,
însă-i greșeală,
pun receptorul, zgomotos, în furcă
iar liniștea revine-asfixiantă.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Pentru Adina Speranta
Ce sa iti mai spun... Multumesc de compliment! :))
Cat despre acea mica impletire din ultima strofa... - o sa ma mai gandesc. Daca voi gasi ceva mai acatarii voi modifica. (Oricum, multumesc pentru sugestie)
florianruse (autor)
luni, 22 februarie 2016
Am observat ca ai fugit de rima :) ...dar unele cuvinte se impletesc frumos , adica: scrum-suni, tine-telepatie...de aceea as fi asteptat o mica impletire si in strofa finala :) In rest sa stii ca mie imi place. Esti tu mai sucit , dar si eu sunt :))
Adina Speranta
luni, 22 februarie 2016
Pentru Adina Speranta
Multumesc mult pentru popas si acel cuvant scris gresit! - Am si corectat! (Nu stiu cum de mi-a scapat...)
Cat despre rima aceea de care vorbesti, ar fi fost poate asa cum spui, insa in aceasta poezica, am fugit intentionat de orice fel de rima, Evident, asta nu inseamna ca nu am incercat sa fac textul, cat de cat, curgator si cu oarecare muzicalitate (nu prea stiu eu cat am reusit, insa asta este!)
florianruse (autor)
luni, 22 februarie 2016
:) Drăguţă poezie . Scrie însă " greşeală "...corect.
Şi mai cred ca dacă ultimul cuvinţel ar fi rimat cât de cât cu oricare din celelalte, ar fi fost un finalmult mai frumos. Exemplu : nerăbdător-dor .
Cu drag.
Adina Speranta
luni, 22 februarie 2016