Navighează, navighează…
Thomas Moore, 1779 - 1852
Navighează, navighează, velier neînfricat –
Acolo unde-adie întotdeauna vânturile bune,
N-ai cum ajunge-ntr-un loc mai trist şi mai întunecat
Decât locul de unde-ai ridicat velele şi ai plecat în lume.
Fiecare val, în trecere, parc-ar vrea să spună, ”Hei,
Deşi poate moartea sub zâmbetele noastre se aţine,
Suntem mai puţin reci, mai puţin ipocrite decât cei
Al căror surâs, ucigând speranţa, te-a ucis pe tine.”
Navighează, navighează pe mări nemărginite – tenace
Pe vreme bună sau pe vreme rea – navighează neîncetat:
Ce mai furtunoasă mare e un loc de tihnă şi de pace
Pentru cel care lasă-n urmă asemenea inimi pe uscat.
Sau – dacă vei întâlni un ţinut nelocuit, un litoral
Unde, cu inima lui făţarnică, n-a călcat niciodată omul,
Unde niciun sperjur n-a pus piciorul – trage, velier, la mal;
Însă până atunci ţine departe de ancoră nostromul!
Trad.Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Thomas Moore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.