Ca într-o acuarelă pe o pânză,
Ți-am așternut sufletul pe o frunză.
Un vals de Strauss a ridicat-o-n vânt
Cu o privire, zborul i l-ai frânt
De-atunci tot rătăcim în sens opus
Unul spre est, celălalt spre apus
Și-n anotimpul marilor iubiri,
Ți-am ridicat altar din amintiri
În care intru și îți cânt un psalm
Cu ochii minții, greu, urc un cohalm
Zăresc acolo sus, în vârf, o umbră
Ce-mprăştie miros de nard, de ambră.
E poate urma unei amintiri
Și dacă tu mă mai respiri,
Azi încă pâlpâie în crucea nopții,
Candela blândă, pașnică a sorții.
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
….blândă pâlpâire. Cândva s-or întâlnii…. Pe curbura spațiului…sub aceeași lumină….Drag
Gerra Orivera
luni, 22 februarie 2016
Mulţumim, Mirela, pentru versurile tale frumoase.
Cu drag,
Mihai_Manolescu
duminică, 21 februarie 2016
Ajungem toţi ca să trăim în clipa
Când pasărea iubirii-şi frânge aripa...
Şi recunoscători suntem divinităţii
Că am iubit frumos,cum scriu în cărţi poeţii!
Ina M.
vineri, 19 februarie 2016
Frumos!
MarianP
vineri, 19 februarie 2016
Din nou o poezie care îmi place foarte mult...îmi plac metaforele folosite, îmi place ideea poezii, îmi place totul :) felicitări !
Cu drag !
M Horlaci
vineri, 19 februarie 2016
Candela blanda , pasnica a sortii iti lumineaza drumul spre sufletele celorlalti si acesta este drumul pe care mergi cu bucurie si gand curat. Multumesc.
stomff
vineri, 19 februarie 2016