În abur cald se naște-un început,
Și-n echilibru se întind iar pașii
Un freamăt blând în mine s-a făcut,
Când noaptea se coboară dintre aștri.
Pe drum curgea tăcerea ca un lut,
Iar vântul lin își țese al său zbor
Din geana serii aburul temut
Mă împresoară-acum în lacrimă și dor.
Simțeam pe drum un tainic început
Care răsare-n valuri de lumină
În fiecare frunză ce-a căzut
Era un freamăt mut dintr-o tulpină.
Așa am respirat atunci altfel,
Când toamna-mi da din abur începutul;
În mine a tăcut un dor rebel,
Ce-a prins în freamăt liniștit trecutul.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.