Durere şi fulger se-adună-n mânie
Din cerul bolnav curg lacrimi de gheaţă,
Pe suflete caste ce râd a pustie
Fărăme de timp, cu greu se agaţă.
Cu raze pe umeri şi-n suflet lumină
Te văd coborând pe trepte de lume.
Că-n noi nu e vară tu n-ai nici o vină,
Ea este-n eter, spre ierni să ne-ndrume.
Că florile-s moarte şi toamna şi iarna,
Că ploaia şi frigul se-adună în noi,
Aşa vrea infernul când pune lucarna
La podul din ger unde stăm amândoi.
Purcedem spre moarte c-aşa ne e soarta
Cu traista-n clepsidra ce-şi vede de drum,
Pierdut-am prin viaţă, nisipului toarta
Şi timpul se stinge şi totul e fum.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.