S-a risipit încă o vară,
Încă un fum dintr-o țigară,
Purtat stingher spre nicăieri...
Încă un mâine rămas ieri.
Durerea mea, cumplită fiară,
Trezită în ajun de seară
Din somnul fostelor căderi,
Tânjește după mângâieri.
M-apasă, mă și înfioară
Sunetul strașnic de vioară,
Rodit din frigul dintre noi,
Aducător de vânt și ploi.
Noroc că-s clipele de ceară
Și se topesc fără să doară,
Asemeni netrăirii reci,
De unde nu mai vii, ci pleci.
vezi mai multe poezii de: Evelin