Sunt pulbere şi vânt acele glorii
ce doar pe jaf au fost întemeiate,
decât cetăţi şi tronuri şi palate
mai trainice sunt apele şi norii!
Degeaba-nving în veac biruitorii,
zădarnic ţin puterea să-şi arate
şi-n darn muiaţi în fir şi nestemate
se-asemuie cu munţii şi cu sorii!
Nesăbuitele lor vreri şi doruri
întunecă, dărâmă, dau pieirii
oştiri şi ţări şi seamănă omoruri.
Deşertăciune toate-s, numai crinii
de foc şi nea şi aur ai iubirii
răsar etern în undele luminii.
vezi mai multe poezii de: Traian Chelariu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.