Privirile-mi te mângâiau prin soare,
Liniștită tu dormeai pe plajă …
Și cerul întreg nu era in stare
Să-ncapă-n el –ntreaga-ți vrajă ….
Și briza însăși nu mai bate
Zărindu-ți sânii plini de ei …
Tu liniștită stai pe spate
Zâmbind de neputința ei.
Un val vioi vrea să mai suie
Pe picior, pe pielea-ți încălzită,
Și soarele gelos, plin de furie
I-alungă umezeala preadorită.
vezi mai multe poezii de: Bogdan SAVIN
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.