a ruginit mânerul de la poartă
uşa scârţâie când o deschizi
icoana pânze de păianjen poartă
nu s-a mai rugat demult aici...
în curte iarba nu a mai crescut
rozele au floare de măceş
şi nimeni nu a mai trecut
viei strugurii să-i fi cules...
eu te mint de fiecare dată
că toate sunt aşa cum le-ai lăsat
şi tu mă rogi - în prag măcar o dată
să m-aştepţi când o să vin în sat...
vezi mai multe poezii de: george ionita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.