eu sunt un tren prin gara mondială
și-mi caut doar locomotive traficante
să-mi treacă garnitura personală
mai repede prin cimitire ambulante
sunt trenul deraiat de la morală
și mi-am amanetat caroseria sumbră
în noua anarhie feudală
când gara mea îmi spune-adio din penumbră
eu am vagoane de la mâna-a doua
și-o gară veche a fost marea mea iubire
dar mai visez la caii albi ca neaua
să mă transporte ilegal prin amintire
sunt trup de tren pe căile ferate
cu osatura ruginită-n perspectivă
și nimeresc mereu pe linii moarte
în marea gară mondială colectivă
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin