TRIBUT
Lucian Tătar
Lacrimi se pierd în lacrimi,în lacrimile vieții
tăcută în așteptare,durerea ce le -nvie
o umbră-n ochii vieții, în zorii dimineții
răsună doar neliniști în zarea purpurie.
Pe-ntinsurile întinse ,din mări până la munți
plâng zări fără de zare,lipsiți de arbori sfinți
sub alba lor cărare trec piscuri fără frunți
durerea și plăcerea e viața atâtor prinți!
Cărarea vieții noastre ,se-mprăștie în pustiu
sub tei de primăvară pierduți în infinit
ai adormit în iarnă ,luceafăr cenușiu
călăuzind lumină pierdută-n asfințit!
E iarnă peste lume ,e ceață peste noi
se-ntorc din nemurire argați și puri flăcăi
să facă plaiul nostru pierdut în mari nevoi
se-ntoarce anarhia cu purele văpăi?...
Tribut am dat vieții,de-atâția mii de ani
vom da tribut speranței ce zboară printre noi
vom fi poporul jertfei ,zburând cum pelicani
osânda ne e rostul ...pierdută în nevoi!
În utopia caldă ce curge -ntr-un izvor
pe râul vechi ce duce istorii și adevăr
prevezi o altă soartă ,când n-ai un viitor
te pierzi în visul Evei,în florile de măr!
Autor:Lucian Tătar
14 ian 2017
vezi mai multe poezii de: Lucian Tatar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.